Prin ramuri de arini ce le veghează mersul
Am aruncat si eu a soartei undiți scurte...
Și-n albia luminii am prins ,din joacă, versul.
Cum nu știam prea bine să-not printre cuvinte
Sau să plutesc regină pe ape-nvolburate,
Am scuturat năvodul de prada cea divină
Lăsând cuvântul liber, iar el s-a dus departe.
Azi trec prin sita vremii călătorii de ape
Și îmi rămân doar boabe de aur nisipiu,
Cuvinte nerostite , dureri ucise-n șoapte
Ori mângâieri pierdute prin valul apei viu.
Vor trece veșnic ape spre cine știe unde
Și alți pescari de soartă vor arunca năvod,
Dar pentru fiecare va curge ,doar o dată,
Prin spumele vâltorii o undă de noroc.
Pe apele ce trec, probabil spre niciunde
Speranțele și gânduri s-au înecat discret
Mi-a mai rămas momeală o dâră de cuvinte
Să-mi scriu adânc în suflet un epitaf concret.
Sau să plutesc regină pe ape-nvolburate,
Am scuturat năvodul de prada cea divină
Lăsând cuvântul liber, iar el s-a dus departe.
Azi trec prin sita vremii călătorii de ape
Și îmi rămân doar boabe de aur nisipiu,
Cuvinte nerostite , dureri ucise-n șoapte
Ori mângâieri pierdute prin valul apei viu.
Vor trece veșnic ape spre cine știe unde
Și alți pescari de soartă vor arunca năvod,
Dar pentru fiecare va curge ,doar o dată,
Prin spumele vâltorii o undă de noroc.
Pe apele ce trec, probabil spre niciunde
Speranțele și gânduri s-au înecat discret
Mi-a mai rămas momeală o dâră de cuvinte
Să-mi scriu adânc în suflet un epitaf concret.
Nessun commento:
Posta un commento