Era de-o ploaie și ceva
Că nu-mi cântai cu stropi la geamuri,
Falsând un imn cu ritm grăbit,
Cu-n timbru snob prin stol de ramuri .
*
Era de-o viață și mai mult
De când nu ascultam cum plouă
Cu rugăminți și vorbe-n vânt
Rupându-mi rațiunea-n două
*
Un anotimp și chiar mai mult
Trecuse peste vremea seacă,
Uscând din lacrimă-n cuvânt
Nevoia timpului să treacă.
*
Era ca mine și un tu
Acel tenor cu voce-amară
Ce-a prefăcut dintr-un refren
Ploi mincinoase-n vis de vară.*
Era de-o vreme și ceva
Că nu-mi plângeau pe geamuri norii
Cerșind umili să-i ducă-n fum
Pe aripi fără gând ,condorii.
Nessun commento:
Posta un commento