Luna mai

Știam că se termină luna mai
Când cerul s-a umplut de nori haotici
Din puf de păpădie și-un alai
De firi, orgolii și profeți nevolnici.

Și mai știam că trece luna mai
Când la urechi ți-ai prins cireșe coapte
Și ca un zeu nebun fugeai prin rai,
Trăgând de frunze piersicii , în noapte.

Și uite ,iar se duce luna mai
Și cine știe cât stă de departe?
Și cât de dor o să ne fie iar
De puf de păpădii și poame coapte?!

Știai și tu că pleacă luna mai,
Când după nori bezmetici de urzeală
Am dispărut și eu, iubind un crai
Ce strălucea pe cerul de sineală.