Atâtea uși mă înconjoară,
par toate-un stol rotind în vid,
Atâtea-ncuietori bizare
mă răstignesc pe-al nopții zid.
Deschid la întâmplare una
și știu că nu-i o întâmplare,
Dincolo văd ,nu ce va fi ,
ci doar cum toate se deschid
ca să-mi arate-aceeasi cale...
Nessun commento:
Posta un commento