Cumpana

Mi-am agățat de cumpăna fântânii
soarta,
Abia mijise luna unui apus bătrân,
Tot orizontul roșu părea aprins de
demoni.
Însângerând fântâna atâtor zeci de lumi.

Doar scârțâitul ciuturei uscate
îmi amintea că suntem pe pământ
Și clipocirea vie-a apei din găleată,
Ce-nsăila albastre cercuri fără pată
Pe orizontul aspru ca o căruntă pleată.

Bătea un vânt sinistru rotind înspre
uitare,
Cu cumpăna odată ,toți anii mei trăiți,
Și tot ce-nfăptuisem părea
din depărtare
Un fel de naufragiu pe un tărâm
proscris.

Toți stropii reci de apă învolburau
iamagini
Împrospătând fântâna cu amintiri
fierbinți
Și-n ciutura din Eden
vedeam adânc cu ochii
cum muritori ,dar veșnici.
pe lava apei sfinte pășeau...
artiștii-sfinți.