Un pat de petale învinse de rod
sub tălpile noastre mureau parfumate
și pași singuratici trecând peste pod
cântau melancolic, afoni, serenade.
M-oprisem de teama acelei splendori
dulceața tăcerii petalelor toate
urca de sub mersu-mi spre margini de seri
natura prea beată-și uitase de moarte.
Aș face cu timpul un pact fără gaj,
O dată pe lună de-ar ninge cireșii
cununa de fire albite în păr
sa prindă culoarea copacilor veșnici.
Și nu aș depune nicicând mărturii
cum timpul le fură mireselor salba
frumoaselor vise ,firavi muguri vii,
s-aștearnă petalele rupte în parcuri.
Nessun commento:
Posta un commento