Nevoia de iertare corectată

La margine de veacuri vin magii să vestească

că-i timpul de iertare și de-a închide răni,

și palma-nsângerată a neiertării noastre,

să nască fii de Eden în lumea dinspre zări.

.

Am să vă cer iertare când uit să-mi fie pace

să vă alin durerea sau să vă fiu izvor

și trec, din graba firii, în goana nepăsării,

pe lângă dorul vostru și uit să-mi fie dor.

.

Iertați-mi focul minții și cruda îndrăzneală

de-a-nchide Universul, ades, în gândul meu

și pentru tot ce gândul greșește contra lumii

să mă iertați prieteni, cum azi vă iert și eu.

.

Iar ție Doamne, ție, ți-aș cere-ngăduița

să fac din tot ce este iubire pe pământ,

iar de-oi afla lumină sădită-n fiecare

s-o resădesc în lume, cuvânt după cuvânt.

.

Mă iert și eu de toate, de bune și de rele

iertarea-mi este încă divinul panaceu,

ce vindecă păcatul de a lăsa prea lesne

tristețea și-ndoiala să creadă-n locul meu.

.

De anii ce vor trece și cei ce vor veni

să ne iertăm cu toții, să-ncepem împăcați

și ziua care vine și era viitoare

în hainele iertării vom fi mereu curați.