Noapte de sarbatoare

Azi nu mă mai dor căruntele patimi
Au nins peste ele troiene albastre
Și nu îi mai strig nepăsării reproșuri
Sunt toate topite sub viețile noastre.

Azi nu îmi mai plânge în taină cuvântul
Poeți s-au născut s-o facă mai bine,
Îmi ghemui doar trupul, răpus de dorință
Și cad în extazul de-a fi lângă tine.

Nici ger nu mai vine s-albească trecutul
Nici porțile nopții nu-și scârție mersul
E-atâta tăcere în miezul tăcerii
C-a fi două trupuri nu-și merită sensul.

Un vifor colindă ,din arctice timpuri
Și-n aer valsează reci stele polare,
Eu nu mai mai chinui să știu adevărul
Real azi îmi pare doar ceea ce moare.

Sărut cu aromă de vin sec și roșu
E tot ce îmi ține de cald astă noapte.
Și cui ii mai pasă de trec spre vecernii
Irozii, cântându-și colinzile-n șoapte?