Destinului meu

Destinul meu e mai bătrân ca mine,
și-a început lumina să-l cuprindă,
când peste zeci de lumi agonizante
cu eschivări de moarte, jalnic cioclu,
se înălța pe suflete rebele
cenușa reînvierii să aprindă.

Destinul meu e mai faimos ca mine,
jucând la masa timpului ,barbut,
cu lumi de cartofori și minți eterne,
mizând înțelepciuni și stări mizere
scriind în cartea nașterilor toate
despre-un destin fugar și absolut.

Destinul meu va fi și după mine
eu doar o filă-n cartea de geneză,
cu întrebări și lecții de durere
țintind spre fericiri, avere seacă,
atât cât timpului prezent sa-i fie
sigiliu blestemat de existență.