Innoptare

Un pas ,o noapte,un bis neprevăzut
Și actorul își râde de propria viață
Și-n tăcerea cortinelor ce cad
Peste fiecare rol jucat ,pierdut ,netrăit,
El își apaudă lacrimile ce-și cântă
Iar și iar ecoul înăuntrul său
Devenit mai străin decât spectatorul
Din ultimul rând...
Un pas,o noapte , o sală
Actorul își rejoacă rolul de-a trăitul,
Cu capul culcat pe pământul reavăn,
Cu ochii căutând disperați un sufleur
Spectatorul propriului final,
Regizorul propriului spectacol
Gluma propiului suflet...
Tăcerea genialei sale solitudini,
Viață din spatele oricărei cortine.
Un pas ,o noapte...și atât!