Colind

Leru-i ler ,pe-un fir de ger,
Flori de ghiață îmi îngheață,
Colindând pe sub fereastră.
Pași grăbiți din altă viață
Puști cu flăcări în obraji
Zguduind de râset zarea,
June fumuri țes cărarea
Însemnând cu dor văzduhul
Când copilăriei noastre
Urătorii-i purtau plugul.
Amintiri etern păstrate 
Sub nămeții de afară
Câte ierni duse-n colinde?!
Câte clopote ,spre seară ,
Dinspre munți pe văi coboară?!
Leru-i ler, un dor de ducă
Prin nămeți bătrâni se-ncurcă,
Iarna vieții e prea lungă!
Trec pe uliți înălbite,
În sumane de apostoli,
Anii mei cântându-și lerul.
Și-n pustiul nins în inimi
Cui să-și mai colinde gerul?