Pe-un fir întins la maxim ,
Eu saltimbanc convins,
Pășesc cu nepăsare,încet,
Către abis.
Și Doamne, câte lacrimi
Am reciclat în râs!
Mascat ,de dragul vostru ,în
Saltimbanc proscris.
Dar anii-nnoadă firul
Și tălpile-mi rănesc,
Eu ,saltimbanc din fire,discret,
Vă părăsesc.
În lunga-mi carieră
Am învățat și eu,
Că saltimbanci mai tineri râvnesc
La firul meu.
Eh, s-a lăsat cortina,
Eu...saltimbancul-râs,
Vă-mpart di recuzita de clown,
Câte-un vis.

Nessun commento:
Posta un commento