Se-nșiruie cu fală milenară
Îngălbenite, clăile de fân,
Ca falnicii străjeri odinioară.
În Bucovina-i anotimp divin.
Petale tot mai stinse de culoare,
Săgeți de aură cioplite-n fum,
Tot cerul Bucovinei e-o chemare
Întruchipată-n dorul meu nebun.
Miroase-a cetină, a gălbiori si iarbă
Și-n gânduri bat tălăngile absurd
Si focul viu de-acasă se preumblă
Prin viața-mi toată ,ca un pașă nud.
Adie timpul cu balsam bucolic,
Din țara Dornelor până-n pridvorul meu,
Sfâșietor de pur si melancolic ,
Bucata mea de rai si Dumnezeu.
Nessun commento:
Posta un commento