O imensă cameră albastră este sufletul meu
Cu fereste incolor de luminoase,
Cu fotolii din paie de trecut
Și șezlonguri comode de imaginație.
Am și un candelabru galben,
Cu luminițe parfumate de fiecare răsărit.
Și flori de măces drept ghirlande
Agățate deasupra ușii ce dă spre Univers.
Mai am și o chesea de argint
Cu dulcețuri rare si misterioase
Din fructele tuturor iubirilor împlinite.
Peste toate am aruncat și un voal,
Colorat în violet și alb,
Brodat cu mii de gânduri calde,
Să ascundă divin orice sărut de bun venit.
Ce zici prietenul meu pribeag,
În prea multe și îndepărtate lumi virtuale,
Ai trece pragul camerei mele albastre?
25.10. 2013
Nessun commento:
Posta un commento