Tot ce aș vrea să-mi amintesc,
după ultimul răsărit,
sunt tâmplele tale căzute
ca un bulgăre de lut
în palmele mele
Tot ce aș mai vrea să-mi amintesc
Când pământul va fi una cu Universul,
Sunt tâmplele tale căzute
Pe altițele iei cu flori de mac,
Legănându-se dureros
pe vârful degetelor mele
...și lacrimile ce nu lăsau lutul să crape,
umezindu-ți tâmplele căzute
care între două pulsări
implorau
o mângâiere.
Nessun commento:
Posta un commento