Nu mai ninge

Nu mai ninge peste veacuri cum divin ningea cândva
Când copilaria Terrei în nameți se măsura,
Nu mai este albă neaua să-i orbească pe păgâni...
E prea-mbodobită lumea cu ingrați și cu meschini.
Doar în visuri, dalbe zâne prin zăpezi înaintând ,
Mai sunt pure, mai sunt drepte, iernile ce le trăim.
Nu mai ninge peste lume cum frumos ningea cândva
Cred nu mai sunt copiii care se rugau de nea
Să le înălbească cerul peste suflete căzând
Din troienile preasfinte oameni albi si buni născând.
Nu mai ninge peste lume cum divin ningea cândva
Tot mai întinată-i calea până la polara stea.
Tot mai singur e pământul și mai fără anotimp
Miliardele de pustnici nu mai pot iubi ningând.