Leru-i ler ,pe-un fir de ger,
Flori de ghiață mă îngheață,
Pași grăbiți pe sub fereastră...
Amintiri din altă viată.
Puști cu flăcări în obraji
Zguduind de râset zarea,
Fumuri june curmă ceața...
Un colind îmi dă iertarea.
Timpuri vechi din nou trăite,
Câte ierni duse-n colinde?!
Câte clopote spre seară ,
Dinspre munți pe văi coboară?!
Leru-i ler, un dor de ducă,
Prin nămeți bătrâni se-ncurcă,
Din tristeți ,colinzi m-alungă...
Iarna vieții e prea lungă!
Trec pe uliți înălbite,
În sumane de apostoli,
Anii mei ,cântându-și lerul...
Cui să-și mai colinde gerul?
Nessun commento:
Posta un commento