Umbra poporului meu

Din umbra ta, poporul meu
se va mai naște-un phoenix oare,
reaprizând ca Prometeu
făclia Daciei străveche
și stirpea ei nemuritoare?
.
Din pieptul tău care s-a rupt
împrăștiat în lumi străine,
de unde lupul alb a supt
spre gloria Daciei eterne,
va mai rodi vreodată-un bine?
.
În țelul tău, poporul meu
vor mai putea vreodată frații,
uniți de-același Dumnezeu
să-și strige numele la hore
cu steagul țării lor pe brațe?
.
Căci astăzi pare totul stins
și sterpe de iubire toate
e un popor ce s-a învins
urându-și binele, de moarte.