De ce mi-e dor?

De ce mi-e dor?
De ierni cărunte, pe ulițele de demult,
De sania cu scânduri rupte
Și de papucii mei de gumă,
Virtuți trăind alunecarea
Pe albu-acela absolut.
.
De flori cu frunzele albastre,
De focul mirosind a spuză,
Și de parfum de pin sălbatic,
De lapte cald sorbit pe buza
Dintre ce e și ce-a trecut,
Cu ochii lăcrimând spre astre
Sub albu-acela absolut.
.
De ce mi-e dor?
De creste albe, ca niște cușme proletare
De-nchinăciunea zilei scurte
În fața nopții tot mai mare.
Și de povești, de basme multe...
Daaa, de povești mi-e cel mai tare,
Atât de dor încât mă doare
Și-n albul absolut din mine
Poveștilor le fac cărare.