Vouă la ceas de răstriște

Voi auziți cum sună ecourile fals
În sufletele goale a oamenilor-funcții?!
Lor din învălmășeala din stradă le-a rămas
Infatuarea stării de-a fi rușinea frunții.
.
Voi auziți cum latră din gâturi de ciocoi
Legi pentru ei făcute, ca hoții în penumbră?!
Frângând în mii de cioburi cristalele din voi
Ce-au refuzat s-absoarbă minciuni cu tentă sumbră.
.
Voi auziți, vreodată, eroii cum jelesc?!
I-au despuiat de giulgiuri și plânset,ca o haită,
Nababi ce-n fața lumii istoria știrbesc
Călcând morminte sacre cu suflete de piatră.
.
Și-n voi , măcar acuma, mai auziți strigând
Dreptatea-ncătușată de parveniți mascați
Ce-și defilează falnici întreaga aroganță
Prin fața obosită a celor prea-ncercați?!
.
Eu văd doar disperarea făcându-vă iar frați,
Urlându-vă durerea doar când nu se mai poate,
Apoi...vă veți întoare să deveniți curați
Lăsându-i să trăiască mișei pe-al vostru spate.