Leganare

Legănare

Mi-e dor să-ți lași capul pe umărul meu
Rupând în fâșii colorate amurgurile,
Să-mi răsfiri părul devenit curcubeu
În lumina ce descompune săruturile.

Mi-e dor de scârțâitul lugubru al zilelor
Ritmându-și ,ca un dute-vino, secundele
Să joace fereastra,pierzându-și măsurile,
Sub ochii deveniți o prismă a undelor.

În legănatul acela,curbându-ne trupurile,
Mi-e dor să devină ecou amintirile,
De frunte să simt izbindu-se fluturii
Renăscând ,din crisalide sterpe, iubirile.

Mi-e dor să-mi foșnească la ușă pădurile,
Lianele vii să ne-cătușeze mâinile ...
Și tu să-ti trimiți ,tot mai des, mângâierile
În legănatul nopții , unind destinele.