Mă așezasem tăcută
s-ascult asfințitul...
și-n fugă celestă căutam ,
printre stele
conturul de raze al limpidei lune
cu Cain și Abel gladiind
lumi rebel.
Mă așezasem tăcută
să-mi cuprind întruparea,
din marea clepsidră
a vieților mele,
redând libertății nisipul albastru
prea palid și aspru ,închis fără grijă
în gânduri absurde, posace și grele.
Mă așezasem sfioasă
să-mi cânte-n surdină
un cântec de leagăn
bătrânul Uranus,
absentă și prinsă
în jocuri de sferă
mi-am pus însă capul
pe pieptul terestru
în care bătea o inimă trează....
O curgere sacră o cald-adiere
și toată tăcerea și toată mirarea
cuprinse de flăcări la ceas de amiază
le-am pus , prea în pripă,
să-și ardă menirea
pe-altarul iubirii
de-o singură clipă.
Nessun commento:
Posta un commento