Cersind un zambet

Mi-ai da un zâmbet să-l prind pe'un ram?
să-l înfrunzesc cu boarea unui sărut
sa-l ud cu o lacrimă mai eternă decât trecutul,
ca să-mi fie el floarea anilor ce vor veni,
ca să-mi fie el raza cu reflexe de tandrețe,
cheia tuturor iubirilor neaflate, încă.
Mi-ai da un zâmbet să-l transform în apă vie?
cu care să-mi alin ardera trupului
când suflarea amurgului nu va mai ști
să clocotească a tinerețe
în sufletul meu prea înțelept,
în sângele meu prea rece și dezamăgit
în ochii mei prea puternici .
Mi-ai da un zâmbet să-l port în toate memoriile?
până când lumina mă va recunoaște
până când Universul îmi va deschide porțile
să pășesc din nou pragul lumii
de unde am plecat cândva călător
doar ca să rămân vrăjită
de un zâmbet muritor,
doar ca să aflu
cât poate înrobi un surâs!
Mi-ai da ultimul tău zâmbet... fară să regreți?