Nu mi-am zidit în gânduri înalte metereze
Să-și cațăre pe ele imberbii nerozia,
Nici labirinturi strâmte din utopii perverse
Orfei să rătăcească jertfindu-și poezia.
.
E-un suflet cu poiene și oaze de lumină
Pe care să alerge în voie orice minte,
Descoperind mistere și locuri neștiute
Din alergarea lumii să alfe ce-i cuprinde.
.
Nu m-am lăsat atrasă de lumi fără poveste
Căci doar poveste suntem și ne suntem eroi,
Când se va stinge-n ceruri și ultima făclie
Planete abia născute vor povesti de noi.
.
N-am ridicat nici ziduri, nici scuturi, nici opreliști
Ca-n ochi să nu-mi pătrundă doar umbrele din voi.
Nessun commento:
Posta un commento