Cetină

Cetină abia căzută dinspre bolți înalte
Mii de vieți din viața asta, fire verzi uitate
Reavăn vântul te desparte și te readună
În mormane călătoare sub botez de lună.
.
Cetină ce-mi umpli dorul cu miros de brumă,
Răscoloesc cu mâini fragile mantia-ți de humă
Numărând atâtea gânduri căte frunze moarte,
Prinsă-n lațuri de rășină, între zi și noapte.
.
Din înalturi, nici trufașă nici umilă cazi
Lepădată de mândria falnicilor brazi
Jertfa cerurilor toate, mori ca o păgână
Fără ca să știe nimeni că erai bătrână.
.
Stăpânești ce taină oare și ce har anume
De mori tânără și verde cum ai stat în lume?