pribegie de frunze

Frunze, frunze peste tot,
clipe care nu mai sunt
suflete în parcuri plâng
lacrimi galben-ruginii,
Ma aștepți ? sau stau să vii?
.
Frunze , frunze peste tot
Frunze libere să plece,
clipe ce-au ales să moară
verzi...
foi născute-n primăvară
măzgâlite de poeți.

.
Frunze, frunze peste tot,
toamna-și joacă vesel drama...
farsa unui timp defunct
colorat și prins în ramă
lângă pași greoi de plumb,
frunze, frunze peste tot
raze reci prin crânguri albe
vechi emoții strânse-n salbe...
.
Frunze, frunze peste tot,
porți de timp deschise-n ape,
m-au mințit că ai să vii,
desenând păduri atee
peste aride campii...
știi?! mai bine-mi văd de treabă
și mă duc să văd cum lumea
sub mormane de iluzii
agitată tot îngroapă
fără noimă , fără sapă
toate gândurile vii.
... nu te mai aștept să vii!