Desculță prin anotimpuri

M-am descălțat
de emoții și de patimi;
cu tălpile înțepam iarba crudă,
nevinovat de crudă și naivă.
Îmi va fi martor
vântul acela de primăvară,
care-mi recita cu suflarea-i rece
versuri lingușitoare
pe coapsele despuiate
de mătăsurile vremii.
Era el ultima mea ispită
o palmă blasfemică
cu mângâieri aspre
căruia eu m-am prefăcut
ca nu-i ghicesc intențiile.
În jurul tălpilor mele
lujeri verzi creștau nestingheriți
descântând de deochi soarele,
doar eu mă încăpățânam
să înțep pământul cu ele,
pipăind rădăcinile
unui ultim fir tânăr
de iarbă.
Apoi,
mi-am adunat rochia
în jurul coapselor
și am lăsat mirajul altei primăveri
să se stingă.

9 aprilie 2015