Dau magnoliile-n floare
și sufletul meu dă să-nflorească,
mă tem ,parcă, să-l las,
să nu-l culeagă infatuate
minți lipsite de pudoare.
Dau magnoliile-n floare
și teama de-a lăsa mugurii inimii
să se deschidă
doare...
doare dorința lor de-a avea culoare.
.
Mai întâi de a hotărâ, dacă să fiu petale
spuneți-mi sincer,
ce se-ntâmplă totuși cu timpul,
când floarea magnoliei moare?
Nessun commento:
Posta un commento