Dragobete

Toate iile se brodaseră cu săruturi,

buze semănând a flori ,,de nu mă uita''

și pletele fecioarelor adiau unduite

între orizonturi urlând de râsete

și lumea mea.

O horă de mâini tinere părea lumea...

atât de tinere, atât de fragede!

ca și cum lor le-ar fi fost proscrisă toată,

dar absolut toată tinerețea din Univers.

Eu?!

Eu acum doar în ochi mai păstrez sărbătoarea

cândva la fel de tânără , la fel de fragedă,

și-mi amintesc cum încăpățânată

pe ia mea brodasem flori de mac

sângerii,

arzând de nerăbdare,

buze de orizont calde și ademenitoare

precum un apus de vară,

precum o inocență fugară.

.

Și-n mână țineam mâna dorită

și-n suflet găzduiam înc-o inimă,

și-o scânteie de pară.

.

Și anul acesta toate iile s-au brodat

cu flori de ,, nu mă uita'' ,pe viață...

macii mei nu mai ard de nerăbdare

însă,

culoarea lor sângerie

înspre apusul calendarului

pare,

doar un estompat efect de sepie

într-o melancolică seară.

24 februarie 2015