Onirica
Atâtea uși mă înconjoară, îmi par un stol rotind în vid,
Atâtea întrebări banale îmi persecută gând cu gând.
Deschid la întâmplare una și știu că nu-i o întâmplare,
Dincolo văd ,nu ce va fi , ci doar cum toate se deschid
Ca să-mi arate-aceeasi cale...
Nessun commento:
Posta un commento