Nocturna
E înc-o noapte aspră, la fel ca celelalte,
Descătușați de ore ne așezăm oftând,
Doar vântul de adio ne suflă în amiază,
Tăcerii tu-i adjudec ,iar, ultimul cuvânt.
Mansarda stacojie își scutură trecutul,
Din mucegai de visuri parfumuri inventând.
Scrutând iar necuprinsul te-am revăzut o clipă
La vechiul colț de stradă, tutunuri aprinzând.
Din streșini se revarsă tristi picurii de apă,
Înveninați de vorbe și de trădări șiroaie,
Din tot ce-a fost romantic ,azi oare ce rămâne?!
O zdreanță dintr-un vers ,rostit cândva în ploaie.
Pași grei pe caldarâmuri îmi profanează somnul
Și fără epiloguri , îmi readuc în față
O usă greu trântită...cazon și fără milă
Lăsând în urmă-o dâră de searbădă speranță.
Întregii lumi sihastre îi mângâi căpătâiul,
Abandonată păcii într-un răsfăț plăpând,
Odihnă legănată într-un hamac de gânduri,
Pe care răsăritul mi-o va răpi curând.
Miroase-a fum și ceață în pelegrine gânduri,
Paharul cu vin roșu s-a răsturnat a plâns.
Somn lin, nocturnă vrajă, ce îmi redai credința,
Că mâine-n zori iubirea...nu va mai fi un vis!
Nessun commento:
Posta un commento