Panza de paianjen
Azi, gândurile și-au țesut pânza de păianjen
Prin ochii fixați într-un punct al Universului.
Și eu am căzut pradă tesăturii, devorată
De tot ce păianjenul uitării nu a putut digera.
Când războiul de țesut și-a terminat ultima bătaie
Și ițele trecutului s-au rupt sub greutatea ,,de ce-urilor'',
Pânza de păianjen, a fostelor mele gânduri
A devenit un leagăn cu balans dulce și divin
În care aș vrea să mă legăn tot timpul rămas
După ce voi fi închis ,pentru totdeauna,
Ochiul prin care gândurile mele răvășite de mustrări
Împăinjenesc căile spre Nesfârșitul cel Mare.
Nessun commento:
Posta un commento