Poker cu toamna (nou)

Mă caută toamna să-mi numere frunzele
Și-austrul habotnic să-mi sece iar buzele,
În mine se-adună tot mai multe zenituri
Eu număr doar clipe, toamna numără mituri.
.
Eu știu că mă-ncearcă, încrezută și rece,
Să vadă, pentru mine, veșnicia cum trece
Nu trece! Rămâne.
Și-n fiece clipă
E-nchisă o toamnă, un veac, o aripă
Căci orice secundă trăită de mine
E mult mai eternă ca toamna...

ce pleacă și vine...ce pleacă și vine.