Îndrăgostiri târzii (Silviu)

Când umbrele orelor arse cu tine
Se-ngână-n lumina sferelor pline
Pași alungiți pân' la cumpăna serii
Își mocăie mersul prin seva plăcerii.
.
Văzduhul sihastru i-o sumbră tăcere
Și pleoapa ce-ți cade o altă-ncheiere
Memoria unui șoptit la ureche
Respirul greoi dintr-o noapte mai veche.
.
Cu cât te ating cu atât mă suprinde
Că timpul și gândul mi-o iau înainte
Și-n doruri abstracte își vor împlinirea
Și-n mine se stinge încet mântuirea.
.
Sunt umbrele orelor rosite de tine
Fatidicul fulger ce-mi arde prin vine
Și timpul și gândul se-ncurcă-ncâlcite.
Aștept răsăritul să fiu iar cuminte.

20 mai 2018