Powered By Blogger

domenica 25 marzo 2018

mângâiere

Tot ce aș vrea să-mi amintesc,
după ultimul răsărit,
sunt tâmplele tale căzute
ca un bulgăre de lut
în palmele mele.
Tot ce aș mai vrea să-mi amintesc
când pământul va fi una cu universul,
sunt tâmplele tale căzute
pe altițele iei cu flori de mac,
legănându-se dureros
pe vârful degetelor mele
...și lacrimile ce nu lăsau lutul să crape,
umezindu-ți tâmplele căzute,
care între două pulsări
implorau
o mângâiere.

16 martie 2018

Nessun commento:

Posta un commento