Sunt drumul rătăcit de zei
cândva
Prin ploi de stele, căutând
pământul,
Sunt lacrima jelită-n palma
ta
Când mă răneai înjunghiind
cuvântul.
.
Ți-as da din mine pacea
de-aș putea,
Dar visele-ți ascund vederii
totul.
Mă logodesc cu libertatea
mea
Călcând, prin flăcări, necălcate
locuri.
.
Zăpezi bătrâne-mi sunt acum
credința,
Plânși zorii-mi pregătesc din nou
plecarea
Cu zei păgâni, să-mi regăsesc
ființa,
În spații reci așa cum e
uitarea.
.
Sunt doar soldatu-nfrânt de
căutare..
Și solda mea e câte-o biată
carte...
O amintire îmi mai ține
calea,
Tu ești!...dar ai rămas așa
departe.
Nessun commento:
Posta un commento