Plouă în timpul meu (corectat)

Un șuierat departe..apoi lumini bizare,

Reci picături de ploaie și timpul evadat

Gonind pe șine lucii,fugar peste hotare...

Și eu?!..în umbra ploii , copaci ce trec tot scad

Prin geamuri aburite de oamenii încă vii

Ce-și proiectează viață pe plasme fumurii.

.

Un parazol de gânduri mă apară de lume.

Atâta forfoteală !...doar pentru a trăi!!!

.

Un șuierat aproape...e trenul meu fantasmă,

Un drum plătit cu anii întregului destin.

Ne luăm din nou adio...eu chiar ridic o palmă,

Să-mi scrii pe ea răvașul acestei amintiri,

Apoi?!...

Apoi doar șina rece și viața ne desparte,

Și tot ce-mi mai rămâne, în loc de bun rămas,

E geamantanul antic, prea încărcat de vise,

Pe care din greșeală în gară l-am uitat.

.