Tot ce aș vrea să-mi amintesc,
după ultimul răsărit,
sunt tâmplele tale căzute
ca un bulgăre de lut
în palmele mele.
Tot ce aș mai vrea să-mi amintesc
Când pământul va fi una cu Universul,
Sunt tâmplele tale căzute
Pe altițele iei cu flori de mac,
Legănându-se dureros
pe vârful degetelor mele.
...și lacrimile ce nu lăsau lutul să crape,
umezindu-ți tâmplele căzute,
implorând,
între două pulsări,
o mângâiere.

Nessun commento:
Posta un commento