De-a valma

Învolburate pâraiele inimii inundă timpul
Adunând în albia lor secunde pierdute
Hrănind rădăcinile celor statornici ,
de-a valma
Cu vuiet trec spații, prin umede unde.

*
Cad în cascade-nspumate infame iluzii
Bat clopote-astrale-ntre două raspunsuri
Și-n apele tulburi ne prindem speranțe
de-a valma,
Pe crengi în derivă ,spre-nalte apusuri.

*
Când totul se-ntoarce să zacă în tihnă
În urmă mai e doar un câmp fără luptă,
Oștenii răbdării se lasă-n spre case,
de-a valma,
Din cumpeni ,izvoare cu viață se-nfruptă.

*
Murmurând prin făgașele inimii mele
Trec reci și-ncărcate de mâluri, pîraie
Și-mi zbat clipocituri de lacrimi ursuze
de-a valma,
De maluri, de stanci, si de-o stearpă odaie.