Alunecare

Îmi alunecau vorbele,
când te-am regăsit,
așa cum pe mătasea verde a apelor
alunecă pașii în căutarea...
unui punct stabil și salvator.
Îmi alunecau gândurile
când te-am revăzut,
așa cum ,între munți,
pe luciul apelor de munte
soarele alunecă fără să lase urmele
timpului.
Îmi alunecau amintirile
pierzându-se în vâltorile
râului neobosit de curgerea
spre același capăt
de drum.
Așa cum doar cei statornici știu să alunece
fără să calce mătreața verde a apelor firii,
am alunecat si eu
rotindu-mi sufletul
spre țărmul uitarii...
și sub vârtejul trecutului
ai dispărut , la fel de absurd
cum ți-a fost întoarcerea.